Comunitatea educațională din Bacău este în suferință după dispariția învățătoarei Aurica Ungureanu, un cadru didactic care a format, timp de decenii, generații întregi de copii în școlile din județ.
Cine a fost învățătoarea Aurica Ungureanu
Aurica Ungureanu a fost una dintre învățătoarele cunoscute ale Școlii Gimnaziale nr. 10 din municipiul Bacău, unde a lucrat până la pensionare și unde a rămas în memoria colegilor și a foștilor elevi ca un profesor apropiat de copii și dedicat meseriei.
Cariera sa în învățământ a început în anul 1965, în mediul rural, în comunele Vultureni și Dealu Morii, localități din județul Bacău unde a făcut primii pași ca tânăr cadru didactic. Ulterior, a predat la Școala Barați–Mărgineni, continuându-și activitatea în învățământul primar.
Din 1987, Aurica Ungureanu s-a alăturat colectivului Școlii nr. 10 din Bacău, una dintre unitățile importante de învățământ din oraș, unde a rămas la catedră până în anul 2001, când a ieșit la pensie. În toată această perioadă, a pregătit zeci de generații de elevi, fiind apreciată atât pentru rigoarea profesională, cât și pentru modul calm și cald în care lucra cu cei mici. (ziaruldebacau.ro)
Reacția comunității școlare
Colectivul Școlii Gimnaziale nr. 10 din Bacău a anunțat public decesul învățătoarei, subliniind rolul ei esențial în formarea elevilor și impactul pe care l-a avut în viața colegilor și a familiilor care i-au trecut pragul clasei. Mesajele de condoleanțe vorbesc despre un om blând, un dascăl devotat și un coleg respectat, care și-a făcut meseria cu multă răbdare și implicare. (ziaruldebacau.ro)
O viață dedicată școlii, o amprentă lăsată în Bacău
Pentru Bacău, dispariția Auricăi Ungureanu înseamnă pierderea unui profesor din „garda veche” a învățământului, format într-o perioadă în care școala era, adesea, principalul reper pentru comunitățile locale. Prin anii petrecuți la catedră – din 1965 până la pensionarea din 2001 – ea a contribuit la educarea unor generații care astăzi sunt părinți sau bunici în oraș și în județ.
Amintirea ei rămâne vie în rândul foștilor elevi, al profesorilor cu care a lucrat și al familiilor care au avut încredere să-și trimită copiii în clasa ei. Comunitatea educațională din Bacău își ia rămas-bun de la un dascăl care și-a legat întreaga viață profesională de școală și de copii, lăsând în urmă o moștenire discretă, dar puternică, de bunătate și profesionalism.
